biotop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOTÓP, biotopuri, s. n. (
Biol.) Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene. [
Pr.:
bi-o-] – Din
engl. biotope.biotop (Dicționar de neologisme, 1986)BIOTÓP s.n. Mediu limitat, cu condiții de viață particulare și cu înfățișare proprie, cuprinzând totalitatea organismelor care formează o biocenoză. [Pl.
-uri. / < fr.
biotope, cf. gr.
bios – viață,
topos – loc].
biotop (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOTÓP s. n. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1). (< fr.
biotope)
biotop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIOTÓP (‹
fr. {i}; {s}
bio +
gr. topos „loc”)
s. n. Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză. ♦ Locul pe care își duce viața o comunitate de organisme; habitat, ecotop.
biotop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biotóp (bi-o-) s. n.,
pl. biotópibiotop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOTÓP, biotopuri, s. n. (
Biol.) Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză; habitat. [
Pr.:
bi-o-] — Din
engl. biotope.