biotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [
Pr.:
bi-o] – Din
fr. biotique.biotic (Dicționar de neologisme, 1986)BIÓTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma
-biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” (cf. fr.
biotique, germ.
biotisch].
biotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIÓTIC1, -Ă I.
adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. (< fr.
biotique)
biotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)-BIÓTIC2 elem. bio-.
biotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biótic (bi-o-) adj. m.,
pl. biótici; f. biótică, pl. bióticebiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biotique.