biotină(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BIOTÍNĂ s. f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine.
biotină(Dicționar de neologisme, 1986) BIOTÍNĂs.f. Vitamina H. [< fr. biotine].
biotină(Marele dicționar de neologisme, 2000) BIOTÍNĂs. f. vitamina H. (< fr. biotine)
biotină(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) biotínă(bi-o-) s. f., g.-d. art. biotínei
biotină(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BIOTÍNĂ s. f. Vitamina H. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biotine.