bioterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOTERAPÍE s. f. Utilizarea terapeutică a unor produse provenite de la ființe vii. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biothérapie.bioterapie (Dicționar de neologisme, 1986)BIOTERAPÍE s.f. (
Med.) Tratament al unor afecțiuni cu ajutorul vaccinurilor și al unor produse organice (fermenți lactici, bilă etc.). [Gen.
-iei. / < fr.
biothérapie, cf. gr.
bios – viață,
therapeia – tratament].
bioterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOTERAPÍE s. f. 1. tratament al unor afecțiuni cu ajutorul unor produși biologici. 2. transmiterea de către organismul unui individ a unei cantități de energie către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a acestuia. (< fr.
biothérapie)
bioterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bioterapíe (bi-o-) s. f.,
art. bioterapía, g.-d. bioterapíi, art. bioterapíeibioterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOTERAPÍE s. f. Tratare a unor afecțiuni cu produse provenite de la alte organisme. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biothérapie.