biologic - explicat in DEX

biologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -ce, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologique.

biologic (Dicționar de neologisme, 1986)
BIOLÓGIC, -Ă adj. 1. Referitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Preparat dintr-o materie vie. [Cf. fr. biologique].

biologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIOLÓGIC, -Ă adj. referitor la biologie. ♦ chimie ~ă = biochimie; armă ~ă = armă care utilizează organisme vii. (< fr. biologique)

biologic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologique.

biologic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*biológic, -ă adj. (d. biologie. Vgr. biologiko's, înseamnă „biografie”). Relativ la biologie. Adv. În mod biologic.

biologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biológic (bi-o-) adj. m., pl. biológici; f. biológică, pl. biológice

biologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biologic a. privitor la biologie.

biologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -ce, adj. 1. Care aparține biologiei, care se referă la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biologique.