biolit (Dicționar de neologisme, 1986)BIOLÍT s.n. Rocă sedimentară organică; organolit. [Cf. fr.
biolithe, germ.
Biolith < gr.
bios – viață,
lithos – piatră].
biolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOLÍT s. n. rocă organogenă; organolit. (< fr.
biolithe)
biolit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIOLÍT (‹
fr. {i}; {s}
gr. bios „viață” +
lithos „piatră”)
s. n. Rocă sedimentară formată prin acțiunea complexă a organismelor vegetale (fitobiolite) sau animale (zoobiolite), în urma depunerii resturilor biogene după moartea acestora (acumularea de cochilii, spiculi de spongieri, alge calcaroase și frustule de diatomee). Poate fi
caustobiolit (cărbuni, bitumene) și
acaustobiolit (diatomite, calcare). Este utilizat ca generator de energie și în
ind. mat. de constr.biolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biolít (bi-o-) s. n.,
pl. biolíte