biologism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOLOGÍSM s. n. Doctrină care consideră fenomenele fizice, psihice și sociale drept manifestări biologice. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biologisme.biologism (Dicționar de neologisme, 1986)BIOLOGÍSM s.n. Poziție teoretică care reduce procesul social la factorii biologici; transpunerea mecanică a unor legi biologice la viața societății, teorie care substituie legilor vieții sociale legi biologice. [Pron.
bi-o-. / cf. fr.
biologisme, germ.
Biologismus].
biologism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOLOGÍSM s. n. teorie care încearcă să explice cunoștința și ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici și fiziologici. (< fr.
biologisme)
biologism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biologísm (bi-o-) s. n.biologism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOLOGÍSM s. n. Doctrină care consideră fenomenele fizice, psihice și sociale drept manifestări biologice. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biologisme.