biologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOLOGÍE s. f. Știință care studiază manifestările vieții din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Știința organismelor vii, animale și vegetale. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biologie.biologie (Dicționar de neologisme, 1986)BIOLOGÍE s.f. Știință care studiază organismele vii și diferitele aspecte ale vieții. [Gen.
-iei. / < fr.
biologie, cf. gr.
bios – viață,
logos – studiu].
biologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOLOGÍE s. f. știință care studiază materia vie sub toate aspectele ei. (< fr.
biologie)
biologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIOLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
bio +
gr. logos „studiu”)
s. f. 1. Știință al cărui obiect de studiu îl constituie materia vie sub toate aspectele ei, originea, dezvoltarea, variabilitatea formelor de viață (plante și animale) și legile care le guvernează. Primele încercări de sistematizare a cunoștințelor biologice dateată încă din
antic. (Aristotel, Teofrast), dar aria de investigare și metodele de lucru se confundau cu cele ale botanicii, anatomiei sau chiar medicinii. După descoperirea microscopului (A. von Leeuwenhoek,
c. 1675)
b. tinde să se individualizeze, în timpul Renașterii și în secolele următoare diferențiindu-se pe ramuri. Termenul de
b. a fost creat și introdus în știință în 1802 (Lamarck, Treviranus). Științele componente s-au diferențiat în funcție de obiectul de studiu: botanica, zoologia, anatomia, histologia, citologia, fiziologia, embriologia, microbiologia, ecologia, genetica, etologia ș.a. În
sec. 20
b. își lărgește aria prin apariția științelor de graniță: bioacustica, biocenologia, biochimia, bioclimatologia, biodinamica, bioenergetica, biofizica, biogeochimia, biogeografia, bioingineria, biomatematica, biometeorologia, biosociologia, biostratigrafia ș.a. Ca personalități ale
b. mondiale s-au remarcat: W. Bateson, K.E. von Baer, R. Brown, G.L.L. de Buffon, A.P. de Candolle, G. Cuvier, J.H. Fabre, E. Geoffroy Saint-Hilaire, E. Haeckel, J.B. Lamarck, C. Linné, G.J. Mendel, R. Owen, A.N. Severțov, M. Schleiden, Th. Schwann, E.L. Tatum, Tawara Sunao, H. de Vries, A.R. Wallace, A. Weismann ș.a. În România contribuții remarcabile au avut: G. Antipa, I. Borcea, D. Brandza, A. Caradja, R. Codreanu, C. Motăș, E. Pop, E. Racoviță, N. Șanta, E. Teodorescu, D. Voinov ș.a. ♦
B. agricolă = agrobiologie. ♦
B. moleculară = studiul structurii moleculare ale organismelor vii.
B. spațială = cosmobiologie.
2. P. restr. Studiul ciclului reproductiv al plantelor și animalelor la nivel de specie.
3. (
MED.;
impr.) Termen care denumește chimia medicală și tehnicile de laborator necesare diagnosticului.
biologie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect viața și legile ei; studiul organismelor vii, al materiei organizate. [
Pr.:
bi-o-] –
Fr. biologie (<
gr.).
biologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*biologíe f. (vgr.
bios, viață, și
-logie). Știința viețiĭ corpurilor organizate (zoologia, anatomia, embriologia, paleontologia, fiziologia ș.a.).
biologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biologíe (bi-o-) s. f.,
art. biología, g.-d. biologíi, art. biologíeibiologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)biologie f. știința care studiază principiul vieții, legile organizațiunii.
biologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOLOGÍE s. f. Știință care studiază manifestările vieții din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ♦ Știința organismelor vii, animale și vegetale. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biologie.