binocular - explicat in DEX

binocular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire.

binocular (Dicționar de neologisme, 1986)
BINOCULÁR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire].

binocular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
binoculár (bi-no- / bin-o-) adj. m., pl. binoculári; f. binoculáră, pl. binoculáre

binocular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BINOCULÁR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire)

binocular (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. 1. Prevăzut cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Fr. binoculaire.

binocular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*binoculár, -ă adj. (fr. binoculaire, d. lat. bini, cîte doĭ, și oculus, ochi). Care se face pin amîndoi ochiĭ: vedere binoculară. Făcut p. amândoi ochiĭ: telescop binocular.

binocular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. — Din fr. binoculaire.