binoclu - explicat in DEX

binoclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță. – Din fr. binocle.

binoclu (Dicționar de neologisme, 1986)
BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].

binoclu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
binóclu (binócluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire.

binoclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
binóclu (bi-no-clu / bin-o) s. n., art. binóclul; pl. binócluri

binoclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)

binoclu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
binoclu s. n. sg. ochi.

binoclu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre așezate paralel la o distanță egală cu cea dintre pupilele observatorului, folosit pentru a vedea obiectele situate la distanță. – Fr. binocle.

binoclu (Dicționaru limbii românești, 1939)
*binóclu n., pl. urĭ saŭ oacle (fr. binocle, d. lat. buni, cîte doĭ, și oculus. V. monoclu). Ocheană cu doŭă tuburi de privit, uzitată în armată, la teatru ș.a. – Vulg. be-.

binoclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
binoclu n. ochian de teatru.

binoclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a privi de la (mare) distanță. — Din fr. binocle.