binevenit - explicat in DEX

binevenit (Dicționarul explicativ al limbii române, 1975 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care sosește la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu). [idem DEX'84]

binevenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíne-venít (oportun, agreat) (proiect ~) adj. m., pl. bíne-veníți; f. bíne-venítă, pl. bíne-veníte

binevenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíne venít (sosit cu bine) adv.+ adj. (~ din război)

binevenit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BINEVENÍT, -Ă, bineveniți, -te, adj. Care vine la momentul oportun; a cărui venire face plăcere, bucurie. – Din bine¹ + venit (după fr. bienvenu).

binevenit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*binevenít, -ă adj. (d. bine ațĭ venit!) Care sosește la timp, care e primit cu plăcere: fiĭ binevenit! – Și bine-venit.

binevenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
binevenit a. și m. care sosește la timp, care e primit cu plăcere.