bimolecular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIMOLECULÁR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (
Fiz.,
Chim.) Cu două molecule. – Din
fr. bimoléculaire.bimolecular (Dicționar de neologisme, 1986)BIMOLECULÁR, -Ă adj. (
Despre reacții chimice) În care intervin două molecule. [Cf. fr.
bimoléculaire].
bimolecular (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre reacții) în care intervin două molecule. (< fr.
bimoléculaire)
bimolecular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIMOLECULÁR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (
Fiz.,
Chim.) Cu două molecule. — Din
fr. bimoléculaire.