bimotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj. Cu două motoare. ♦ (Substantivat,
n.) Avion cu două motoare. – Din
fr. bimoteur.bimotor (Dicționar de neologisme, 1986)BIMOTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Avion) cu două motoare. [< fr.
bimoteur].
bimotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bimotór1 adj. m., pl.
bimotóri; f. sg. și pl.
bimotoárebimotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bimotór2 s. n., pl.
bimotoárebimotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIMOTÓR adj., s. n. (avion) cu două motoare. (< fr.
bimoteur)
bimotor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj. Cu două motoare. ♦ (Substantivat,
n.) Avion cu două motoare. – După
fr. bimoteur.bimotor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIMOTÓR, -OÁRE, bimotori, -oare, adj.,
s. n. (Avion) cu două motoare. — Din
fr. bimoteur.