bigotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIGOTÍSM s. n. Atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie. – Din
fr. bigotisme.bigotism (Dicționar de neologisme, 1986)BIGOTÍSM s.n. Caracter și atitudine de bigot; bigoterie. [Cf. fr.
bigotisme].
bigotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIGOTÍSM s. n. caracter, atitudine de bigot; bigoterie. (< fr.
bigotisme)
bigotism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIGOTÍSM s. n. Caracter și atitudine de bigot. –
Fr. bigotisme.bigotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bigotísm s. n., (fapte)
pl. bigotísmebigotism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bigotism n. caracterul celui bigot.
bigotism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIGOTÍSM, (
2)
bigotisme, s. n. 1. Fanatism religios; atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie.
2. Faptă de bigotism (1) — Din
fr. bigotisme.