bigot - explicat in DEX

bigot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

bigot (Dicționar de neologisme, 1986)
BIGÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

bigot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIGÓT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

bigot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

bigot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; adj. f., s. f. bigótă, pl. bigóte

bigot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bigot a. evlavios peste măsură și superstițios.

bigot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. — Din fr. bigot.