bigoterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIGOTERÍE, bigoterii, s. f. (
Livr.) Bigotism. – Din
fr. bigoterie.bigoterie (Dicționar de neologisme, 1986)BIGOTERÍE s.f. (
Rar) Bigotism. [< fr.
bigoterie].
bigoterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIGOTERÍE s. f. bigotism. (< fr.
bigoterie)
bigoterie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIGOTERÍE, bigoterii, s. f. (Franțuzism) Purtare sau atitudine de bigot. –
Fr. bigoterie.bigoterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*bigoteríe f. și
bigotízm n., pl.
e (fr.
bigoterie, bogotisme). Evlavie exagerată.
bigoterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bigoteríe (
livr.)
s. f.,
art. bigotería, g.-d. art. bigoteríei; (fapte)
pl. bigoteríi, art. bigoteríilebigoterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bigoterie f. evlavie exagerată.
bigoterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIGOTERÍE, bigoterii, s. f. (
Livr.) Bigotism. — Din
fr. bigoterie.