bigibigi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. –
Cf. tc. cici bici.bigibigi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bígi-bígi s. m. – Dulce de gelatină.
Tc. cici-bici (Scriban).
bigibigi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bigi-bigi s. m. pl. 1. mere coapte cu glazură de zahăr ars, vândute la bâlci.
2. (
glum.) testicule.
bigibigi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÍGI-BÍGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi orientale făcute dintr-o pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. –
Tc. gigi-bigi.bigibigi (Dicționaru limbii românești, 1939)bígi-bígi n., fără pl. (turc.
ğiği-biği, pompon, egretă, pin aluz. la tremurătură. V.
gigea).
Fam. Gelatină în formă de fișicurĭ pe care adecalariĭ o vindeaŭ cu 5 bani bucata înainte de 1916.
bigibigi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bígi-bígi (
înv.)
s. n.bigibigi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍGI-BÍGI s. n. (
Înv.) Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. —
Cf. tc. cici bici.