bigamie - explicat in DEX

bigamie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.

bigamie (Dicționar de neologisme, 1986)
BIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește o persoană căsătorită legal cu două persoane în același timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].

bigamie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIGAMÍE s. f. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp. (< fr. bigamie)

bigamie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. – Fr. bigamie.

bigamie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bigamíe f. (d. bigam). Starea bigamuluĭ.

bigamie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bigamíe s. f., art. bigamía, g.-d. art. bigamíei; pl. bigamíi, art. bigamíile

bigamie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bigamie f. crima bigamului.

bigamie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIGAMÍE, bigamii, s. f. (Jur.) Infracțiune care constă în încheierea de către o persoană căsătorită a unei noi căsătorii. — Din fr. bigamie.