bigam - explicat in DEX

bigam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are două soții, respectiv doi soți; (persoană) culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele. – Din fr. bigame, lat. bigamus.

bigam (Dicționar de neologisme, 1986)
BIGÁM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie].

bigam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIGÁM, -Ă adj., s. m. f. (cel) vinovat de bigamie. (< fr. bigame, lat. bigamus)

bigam (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se căsătorește a doua oară fără ca în prealabil să fie desfăcută legal prima căsătorie. – Fr. bigame (lat. lit. bigamus).

bigam (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bigám, -ă adj. și s. (fr. bigame, d. lat. bigamus [d. bis, de doŭă orĭ și vgr. gámos, căsătorie] și digamus, d. vgr. digamos [d. dis de doŭă orĭ și gámos]). Jur. Care se însoară a doŭa oară fără să fi stricat căsătoria dintîĭ.

bigam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bigám adj. m., s. m., pl. bigámi; adj. f., s. f. bigámă, pl. bigáme

bigam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bigam a. și m. care e însurat cu două femei în acelaș timp.

bigam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se face vinovată de bigamie. — Din fr. bigame, lat. bigamus.