biflor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIFLÓR, -Ă, biflori, -e, adj. (
Bot.; despre plante) Cu două flori. – Din
fr. biphlor.biflor (Dicționar de neologisme, 1986)BIFLÓR, -Ă adj. (
Despre plante) Care poartă, care are două flori. [< fr.
biflore].
biflor (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu două flori. (< fr.
biflore)
biflor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIFLÓR, -Ă, biflori, -e, adj. (
Bot.; despre plante) Cu două flori. — Din
fr. biphlor.