bifid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIFÍD, -Ă, bifizi, -de, adj. (
Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care este despărțit în două. – Din
fr. bifide, lat. bifidus.bifid (Dicționar de neologisme, 1986)BIFÍD, -Ă adj. (
Liv.) Despicat în două până la mijlocul lungimii sau lățimii sale. [< fr.
bifide, lat.
bifidus].
bifid (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIFÍD, -Ă adj. despicat în două, care formează două vârfuri. (< fr.
bifide, lat.
bifidus)
bifid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bifíd adj. m.,
pl. bifízi; f. bifídă, pl. bifídebifid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIFÍD, -Ă, bifizi, -de, adj. (
Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care are extremitatea despărțită în două. — Din
fr. bifide, lat. bifidus.