bifilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din două fire.
2. (
Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. – Din
fr. bifilaire, engl. biphilar.bifilar (Dicționar de neologisme, 1986)BIFILÁR, -Ă adj. (
Despre circuite) Cu două fire. [< fr.
bifilaire].
bifilar (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu doi conductori separați. ◊ (mec.; despre suspensii) cu două fire paralele. (< fr.
bifilaire, engl.
biphilar)
bifilar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bifilár adj. m.,
pl. bifilári; f. bifiláră, pl. bifilárebifilar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. (
Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. — Din
engl. biphilar, fr. bifilaire.