bief - explicat in DEX

bief (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief.

bief (Dicționar de neologisme, 1986)
BIÉF s.n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pl. -furi. / < fr. bief].

bief (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bief s. n., pl. biéfuri

bief (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIÉF s. n. porțiune a unui curs de apă, canal între două brațe, ecluze sau baraje. (< fr. bief)

bief (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. – Fr. bief.

bief (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIÉF, biefuri, s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. — Din fr. bief.