bidon - explicat in DEX

bidon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon.

bidon (Dicționar de neologisme, 1986)
BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].

bidon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIDÓN s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc. (< fr. bidon)

bidon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bidon, bidoane s. n. 1. (peior.) sân de femeie. 2. infracțiune constând în transferarea banilor câștigați ilicit dintr-un cont în altul pentru a li se pierde urma.

bidon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se transportă lichide. ♦ Ploscuță de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), folosită de soldați și de excursioniști pentru a-și păstra băutura. – Fr. bidon.

bidon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bidón n., pl. oane (fr. bidon). Bsrb. Ploscă (militară). Garniță (de untdelemn, de petrol). V. matara.

bidon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bidón s. n., pl. bidoáne

bidon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bidon n. cană de apă, vin, uleiu (mai ales la militari).

bidon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas din tablă, material plastic etc. folosit pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), utilizată pentru păstrarea apei sau a altor băuturi. — Din fr. bidon.