bie - explicat in DEX

bie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais.

bie (Dicționar de neologisme, 1986)
BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais].

bie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri

bie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIÉ s. n. fâșie de material textil tăiată oblic, în croitorie. (< fr. biais)

bie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIÉ, bieuri, s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. [Pr.: bie]— Din fr. biais.