bielorus - explicat in DEX

bielorus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus.

bielorus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus)

bielorus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține R.S.S. Bieloruse sau populației ei, privitor la R.S.S. Bielorusă sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] – Rus belorus.

bielorus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bielorús v. belarús

bielorus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIELORÚS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus.