bicentenar - explicat in DEX

bicentenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.

bicentenar (Dicționar de neologisme, 1986)
BICENTENÁR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire].

bicentenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicentenár¹ adj. m., pl. bicentenári; f. bicentenáră, pl.bicentenáre

bicentenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicentenár² s. n., pl. bicentenáre

bicentenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire)

bicentenar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. — Din fr. bicentenaire.