biceps - explicat in DEX

biceps (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

biceps (Dicționar de neologisme, 1986)
BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].

biceps (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÍCEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)

biceps (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).

biceps (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.

biceps (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíceps s. m., pl. bícepși

biceps (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biceps n. numele a doi mușchi, dela braț și dela coapsă.

biceps (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. — Din fr., lat. biceps.