bicefal - explicat in DEX

bicefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale.

bicefal (Dicționar de neologisme, 1986)
BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap].

bicefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale)

bicefal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Fr. bicéphale.

bicefal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bicéfal și -ál, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- -cefal, din a-cefal. Vgr. diképhasol). Cu doŭă capete. V. biceps.

bicefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. bicefálă, pl. bicefále

bicefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. — Din fr. bicéphale.