bicarpelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BICARPELÁR, -Ă, bicarpelari, -e, adj. (Despre gineceu) Format din două carpele. – Din
fr. bicarpelaire.bicarpelar (Dicționar de neologisme, 1986)BICARPELÁR adj.n. (
Despre gineceu) Format din două carpele. [Cf. fr.
bicarpellaire].
bicarpelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)BICARPELÁR, -Ă adj. provenit din două carpele. (< fr.
bicarpellaire)
bicarpelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bicarpelár adj. m.,
pl. bicarpelári; f. bicarpeláră, pl. bicarpelárebicarpelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BICARPELÁR, -Ă, bicarpelari, -e, adj. (
Bot.; despre gineceu) Format din două carpele. — Din
fr. bicarpelaire.