biberon - explicat in DEX

biberon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon.

biberon (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBERÓN s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfârc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon].

biberon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBERÓN s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon)

biberon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
biberon, biberoane s. n. (er.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației)

biberon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBERÓN, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfârc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon.

biberon (Dicționaru limbii românești, 1939)
biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă.

biberon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biberón s. n., pl. biberoáne

biberon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biberon n. vas mic, cu un cioc sau țeavă, spre a da de supt copiilor sau bolnavilor.

biberon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. — Din fr. biberon.