biber - explicat in DEX

biber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.

biber (Dicționar de neologisme, 1986)
BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].

biber (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.

biber (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)

biber (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.

biber (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.

biber (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.

biber (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bíber s. m., pl. bíberi

biber (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biber m. 1. castor, mai ales blana sa; 2. un fel de postav.

biber (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. — Din germ. Biber.