bibazic - explicat in DEX

bibazic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.

bibazic (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBÁZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].

bibazic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBÁZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)

bibazic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.

bibazic (Dicționaru limbii românești, 1939)
bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.

bibazic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibázic adj. m., pl. bibázici; f. bibázică, pl. bibázice

bibazic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBÁZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. — Din fr. bibasique.