bernardin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BERNARDÍN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din
germ. Bernhardiner.