berbecar - explicat in DEX

berbecar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERBECÁR, berbecari, s. m. Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

berbecar (Dicționaru limbii românești, 1939)
berbecár m. (d. berbece, ca și fr. berger, păstor, lat. vervecarius, mlat. berbicarius). Cioban de berbecĭ (despărțițĭ de oĭ după Sfînta Maria). Epitetu unuia din cei trei Filipĭ de toamnă, pe care-l sărbează țăranii la 26 Septembre.

berbecar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berbecár (rar) s. m., pl. berbecári

berbecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
berbecar m. 1. păstor de berbeci; 2. pl. (cei trei), numele celor trei Filipi de toamnă care se serbează de popor dela 26—28 Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi).

berbecar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERBECÁR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). — Berbec + suf. -ar.