berbecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (
I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. –
Berbec +
suf. -
at.berbecat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului; (despre botul sau fruntea lui) cu profil convex. – Din
berbec +
suf. -at.berbecat (Dicționaru limbii românești, 1939)berbecát, -ă adj. (d.
berbec). Cu fruntea bulbucată, ca a berbeculuĭ:
cal berbecat.berbecat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)berbecát (rar)
adj. m.,
pl. berbecáți; f. berbecátă, pl. berbecáteberbecat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BERBECÁT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Rar; despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (
I 1); (despre botul sau fruntea unui animal) cu profil convex. —
Berbec +
suf. -at.