septembrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEPTÉMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; răpciune. [
Var.:
septémvrie s. m.] – Din
ngr. septémvrios.septembrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)septémbrie (-bri-e) s. m.,
g.-d. lui septémbrie; abr. sept.; IX /.09./-09-septembrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEPTÉMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; răpciune. [
Var.:
septémvrie s. m.] — Din
ngr. septémvrios.