berbecărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (
I 1) despărțiți de oi. –
Berbec +
suf. -
ărie.berbecărie (Dicționaru limbii românești, 1939)berbecăríe f. Țarcu berbecilor după ce aŭ fost despărțiți de oĭ.
berbecărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)berbecăríe s. f.,
art. berbecăría, g.-d. art. berbecăríei; pl. berbecăríi, art. berbecăríileberbecărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BERBECĂRÍE, berbecării, s. f. Țarc, îngrăditură unde se țin berbecii (
I 1) despărțiți de oi. —
Berbec +
suf. -ărie.