berbantlâc - explicat in DEX

berbantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.

berbantlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri

berbantlâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.

berbantlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
berbantlâc n. ștrengărie: te-i fi dus prin lume după berbantlâcuri CR.

berbantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. — Berbant + suf. -lâc.