berbantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (
Înv. și
fam.) Purtare, faptă de berbant. –
Berbant +
suf. -
lâc.berbantlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)berbantlấc (înv., fam.)
(-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl.
berbantlấcuriberbantlâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (
Înv. și
fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din
berbant +
suf. -lâc.berbantlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)berbantlâc n. ștrengărie:
te-i fi dus prin lume după berbantlâcuri CR.
berbantlâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (
Înv. și
fam.) Purtare, faptă de berbant. —
Berbant +
suf. -lâc.