benzidină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BENZIDÍNĂ, benzidine, s.f. Derivat al benzenului. – Din fr.
benzidine.
benzidină (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică cristalină, folosită la fabricarea coloranților. (din fr.
benzidine)
benzidină (Dicționar de neologisme, 1986)BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică, produs intermediar important în fabricarea materiilor colorante. [< fr.
benzidine].
benzidină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)benzidínă s. f.,
g.-d. art. benzidínei