benzenic - explicat in DEX

benzenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) în a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.

benzenic (Dicționar de neologisme, 1986)
BENZÉNIC, -Ă adj. Care conține benzen; care aparține familiei benzenului. [< fr. benzénique].

benzenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENZÉNIC, -Ă adj. care conține benzen. (< fr. benzénique)

benzenic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -e, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Fr. benzénique.

benzenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benzénic adj. m., pl. benzénici; f. benzénică, pl. benzénice

benzenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a căror compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. — Din fr. benzénique.