benzil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BENZÍL s.m. Radical univalent. – Din fr.
benzyle.
benzil (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENZÍL s.m. 1. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (din fr.
benzyle)
2. Substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen. (din fr.
benzile)
benzil (Dicționar de neologisme, 1986)BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr.
benzile].
benzil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)benzíl s. m.