bemol - explicat in DEX

bemol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu literatura „b”), care arată că nota sau șirul de note de după el coboară cu un semiton. – Din fr. bémol, it. bemolle.

bemol (Dicționar de neologisme, 1986)
BEMÓL s.m. (Muz.) Accident muzical care coboară cu un semiton nota înaintea căreia este pus. [< fr. bémol, it. bemolle, cf. b – semn pentru nota si, molle – slab].

bemol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BEMÓL I. s. m. accident muzical care coboară cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) coborât cu un semiton. (< fr. bémol, it. bemolle)

bemol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn convențional (asemănător cu literatura „b”) pus înaintea unei note muzicale sau la începutul unui portativ, spre a arăta că nota sau șirul de note trebuie coborâte cu un semiton. – Fr. bémol (it. bemolle).

bemol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bemól m. (fr. bemol, adică „B moale”; it. bemole, bemolle, și bimolle). Muz. Un semn care arată c’o notă trebuie să fie scoborîtă cu jumătate de ton. V. becar.

bemol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bemól s. m., pl. bemóli

bemol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bemol n. Muz. 1. semn ce scade nota cu un semi-ton; 2. nota cu acest semn.

bemol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu litera „b”), care coboară cu un semiton înălțimea sunetului respectiv. — Din fr. bémol, it. bemolle.

bemol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEMOL1ZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. — Din fr. bémoliser.