scoborât(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOBORẤT1 s. n. (Pop.) Faptul de a scoborî; coborât. – V. scoborî.
scoborât(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCOBORẤT2, -Ă,scoborâți, -te, adj. (Pop.) Coborât. – V. scoborî.
scoborât(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOBORẤT1 s. n. (Pop.) Faptul de a scoborî; coborât. — V. scoborî.
scoborât(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCOBORẤT2, -Ă,scoborâți, -te, adj. (Pop.) Coborât. — V. scoborî.