belvedere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELVEDÉRE s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe;
p. ext. loc, terasă, platformă de unde se vede departe. – Din
fr. belvédère.belvedere (Dicționar de neologisme, 1986)BELVEDÉRE s.f. Pavilion, terasă situată în partea de deasupra a unei clădiri, de unde se poate vedea o priveliște frumoasă. ♦ Lanternă (
2) de dimensiuni mai mari, care permite o vedere bună asupra împrejurimilor. [< it.
belvedere].
belvedere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belvedére s. f., g.-d. art.
belvedérii; pl.
belvedéribelvedere (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELVEDÉRE s. f. pavilion, terasă pe un loc ridicat care permite o largă panoramă. (< fr.
belvédère, it.
belvedere)
belvedere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BELVEDÉRE (‹
fr.)
s. f. Pavilion sau terasă acoperită, situată pe un loc ridicat deasupra unei clădiri, care permite o privire largă asupra împrejurimilor. ♦
Punct de b. = punct, de obicei situat la înălțime, folosit pentru observarea priveliștii.
belvedere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BELVEDÉRE s. n. Foișor construit în partea de sus a unei clădiri sau pe un loc ridicat, de unde se poate avea o priveliște frumoasă. –
Fr. belvédère.belvedere (Dicționaru limbii românești, 1939)*belvedére n. (it.
belvedere, vedere frumoasă). Terasă de unde se întinde o priveliște frumoasă.
belvedere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)belvedere n. terasă, foișor în vârful unei case sau pe un loc înalt, de unde vederea se întinde în depărtare.
belvedere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELVEDÉRE, belvederi, s. f. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe;
p. ext. loc, terasă, platformă de unde se poate admira o priveliște. — Din
fr. belvédère.