beligerant - explicat in DEX

beligerant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

beligerant (Dicționar de neologisme, 1986)
BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].

beligerant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)

beligerant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).

beligerant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.

beligerant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligerant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beligerant a. care s´află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.

beligerant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. — Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.