belinograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din
fr. bélinographe.belinograf (Dicționar de neologisme, 1986)BELINOGRÁF s.n. Aparat de transmis imaginile prin telegrafie. [< fr.
bélinographe].
belinograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELINOGRÁF s. n. aparat pentru transmiterea de imagini fotografice la distanță prin telegrafie. (< fr.
bélinographe)
belinograf (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. –
Fr. bélinographe.belinograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belinográf (-no-graf) s. n.,
pl. belinográfebelinograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. — Din
fr. bélinographe.