belicos - explicat in DEX

belicos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

belicos (Dicționar de neologisme, 1986)
BELICÓS, -OÁSĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso].

belicos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux)

belicos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus.

belicos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos.

belicos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
belicós adj. m., pl. belicóși; f. belicoásă, pl. belicoáse

belicos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
belicos a. și m. cui îi place răsboiu, curagios, răsboinic: vestit prin multe fapte belicoase BĂLC.

belicos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. — Din lat. bellicosus.