belicist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din
fr. belliciste.belicist (Dicționar de neologisme, 1986)BELICÍST, -Ă adj., s.m. Partizan al forței în relațiile internaționale; belicos. [< fr.
belliciste].
belicist (Marele dicționar de neologisme, 2000)BELICÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care susține folosirea forței în relațiile internaționale; belicos. (< fr.
belliciste)
belicist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) Războinic. –
Fr. belliciste.belicist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)belicíst (rar)
adj. m.,
pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicístebelicist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. — Din
fr. belliciste.